Sunt singura care o adora?
Followers
Recenzie: Dragonul Maiestatii Sale de Naomi Novik
CE SPUN EI:
Dragonul maiestatii sale este primul volum din seria Temeraire.
Premiul Compton Crook, Finalist al Premiului Hugo
Viata capitanului Will Laurence din Marina Regala britanica este rasturnata din clipa in care captureaza o fregata franceza, avand la bord un ou de dragon destinat imparatului Napoleon. Transformat peste noapte in aviator, Laurence devine capitanul puiului de dragon pe nume Temeraire, de care il va lega o profunda prietenie. Laurence si Temeraire isi vor primi botezul de foc in inima bataliilor napoleoniene.
„Tocmai cand credeai ca ai vazut toate variantele posibile de povesti cu dragoni, Naomi Novik iti demonstreaza ca te-ai inselat.” Terry Brooks, New York Times
„Pe masura ce lecturam aceste carti, le simteam prinzand viata in imaginatia mea. Sunt romane excelent scrise, nu doar originale si alerte, dar si pline de personaje minunate.”
Peter Jackson, Hollywood Reporter
CE SPUN EU:
Lasati-ma cateva minute sa-mi revin...
...
Doamne, de cand n-am mai citit o carte atat de buna!
Nici nu stiu de unde sa incep. Am auzit de ceva timp de carte si am tot fost in cumpana: sa o iau? sa nu o iau? Intr-un final am prins-o la reduceri pe site-ul editurii(cred ca am dat vreo 15 lei pe ea) de Paste si am luat-o. Dintr-un motiv sau altul am trait cu senzatia ca e o carte "de copii". Nu ca nu mi-ar placea astea, dar cu o gramada uriasa de alte carti, care pareau mai bune, de citit nu m-a atras deloc, da' deloc. Si acum i-a venit si ei timpul. Concluzia? M-am apucat de citit si nu m-am mai putut opri (eh, ce bine ar fi sa se intample asa si cu cartile alea pentru scoala care...-eram pe cale sa deviez de la subiect).
Capitanul Laurence are parte de o aventura cum nici n-ar fi visat. Niciodata. Oul de dragon pe care l-a gasit era destinat lui Napoleon insusi, deci nu e de mirare ca apar atatea probleme de-a lungul volumul(care pare lung doar pana te apuci sa-l citesti). Temeraire este incredibil de frumos si atat de copil si foarte creativ si.... Trebuie sa descoperiti singuri. Am avut niste indoieli atunci cand au venit aviatorii sa-i desparta, dar nimic de lunga durata, nu va faceti griji.
Gata, gata, nu mai povestesc nimic despre continut ca ar fi pacat sa va stirbesc dorinta de a afla singuri.
Ce mi-a placut? Credibilitatea istorica. Povestea si detaliile sunt atat de bine aranjate ca la un moment dat am inceput sa ma intreb daca nu cumva noi nu stim deloc istorie. Toata cartea sau, ma rog, majoritatea ei pare o relatare pur istorica. Si se pare ca de fapt nu e. Mare pacat!
Modul de a-i descrie pe dragoni e fascinant si bine pus la punct. Dragonii din aceasta carte sunt printre fiintele fantastice cel mai bine create din multe carti. Majoritatea(daca nu chiar toate) calitatile, actiunle, defectele lor au justificari. Superbe sunt si momentele lor de slabiciune. Ceva ce mi-a placut e atunci cand Temeraire e "in calduri" si instructorul dragon ii explica lui Laurence ca ei nu sunt ca si cainii sau ca si caii. Am ras vreo 5 minute.
Finalul a fost extrem de bun...delicios chiar. Ma asteptam sa castige cine a castigat, dar chiar si asa a fost surprinzator si bun. La ce fel de exprimare pot recurge cand nu vreau sa dezvalui ceva! :)
Ce nu mi-a placut? Ca unul dintre dragonii mei preferati moare. De ceeeee? A fost asa tragica si trista toata situatia ca mi-a venit sa ma apuc sa iau la bataie un ofiter. Altceva nu cred ca se afla pe lista de ce nu mi-a placut sau, cel putin, nu-mi vibe acum in minte.
Nota: 5/5 (de mult n-am mai citit o carte atat de buna).
P.S.: Astept cu nerabdare continuarea...nici nu mi-am permis sa citesc fragmentul din Tronul de Jad de la sfarsitul cartii.
Dragonul maiestatii sale este primul volum din seria Temeraire.
Premiul Compton Crook, Finalist al Premiului Hugo
Viata capitanului Will Laurence din Marina Regala britanica este rasturnata din clipa in care captureaza o fregata franceza, avand la bord un ou de dragon destinat imparatului Napoleon. Transformat peste noapte in aviator, Laurence devine capitanul puiului de dragon pe nume Temeraire, de care il va lega o profunda prietenie. Laurence si Temeraire isi vor primi botezul de foc in inima bataliilor napoleoniene.
„Tocmai cand credeai ca ai vazut toate variantele posibile de povesti cu dragoni, Naomi Novik iti demonstreaza ca te-ai inselat.” Terry Brooks, New York Times
„Pe masura ce lecturam aceste carti, le simteam prinzand viata in imaginatia mea. Sunt romane excelent scrise, nu doar originale si alerte, dar si pline de personaje minunate.”
Peter Jackson, Hollywood Reporter
CE SPUN EU:
Lasati-ma cateva minute sa-mi revin...
...
Doamne, de cand n-am mai citit o carte atat de buna!
Nici nu stiu de unde sa incep. Am auzit de ceva timp de carte si am tot fost in cumpana: sa o iau? sa nu o iau? Intr-un final am prins-o la reduceri pe site-ul editurii(cred ca am dat vreo 15 lei pe ea) de Paste si am luat-o. Dintr-un motiv sau altul am trait cu senzatia ca e o carte "de copii". Nu ca nu mi-ar placea astea, dar cu o gramada uriasa de alte carti, care pareau mai bune, de citit nu m-a atras deloc, da' deloc. Si acum i-a venit si ei timpul. Concluzia? M-am apucat de citit si nu m-am mai putut opri (eh, ce bine ar fi sa se intample asa si cu cartile alea pentru scoala care...-eram pe cale sa deviez de la subiect).
Capitanul Laurence are parte de o aventura cum nici n-ar fi visat. Niciodata. Oul de dragon pe care l-a gasit era destinat lui Napoleon insusi, deci nu e de mirare ca apar atatea probleme de-a lungul volumul(care pare lung doar pana te apuci sa-l citesti). Temeraire este incredibil de frumos si atat de copil si foarte creativ si.... Trebuie sa descoperiti singuri. Am avut niste indoieli atunci cand au venit aviatorii sa-i desparta, dar nimic de lunga durata, nu va faceti griji.
Gata, gata, nu mai povestesc nimic despre continut ca ar fi pacat sa va stirbesc dorinta de a afla singuri.
Ce mi-a placut? Credibilitatea istorica. Povestea si detaliile sunt atat de bine aranjate ca la un moment dat am inceput sa ma intreb daca nu cumva noi nu stim deloc istorie. Toata cartea sau, ma rog, majoritatea ei pare o relatare pur istorica. Si se pare ca de fapt nu e. Mare pacat!
Modul de a-i descrie pe dragoni e fascinant si bine pus la punct. Dragonii din aceasta carte sunt printre fiintele fantastice cel mai bine create din multe carti. Majoritatea(daca nu chiar toate) calitatile, actiunle, defectele lor au justificari. Superbe sunt si momentele lor de slabiciune. Ceva ce mi-a placut e atunci cand Temeraire e "in calduri" si instructorul dragon ii explica lui Laurence ca ei nu sunt ca si cainii sau ca si caii. Am ras vreo 5 minute.
Finalul a fost extrem de bun...delicios chiar. Ma asteptam sa castige cine a castigat, dar chiar si asa a fost surprinzator si bun. La ce fel de exprimare pot recurge cand nu vreau sa dezvalui ceva! :)
Ce nu mi-a placut? Ca unul dintre dragonii mei preferati moare. De ceeeee? A fost asa tragica si trista toata situatia ca mi-a venit sa ma apuc sa iau la bataie un ofiter. Altceva nu cred ca se afla pe lista de ce nu mi-a placut sau, cel putin, nu-mi vibe acum in minte.
Nota: 5/5 (de mult n-am mai citit o carte atat de buna).
P.S.: Astept cu nerabdare continuarea...nici nu mi-am permis sa citesc fragmentul din Tronul de Jad de la sfarsitul cartii.
Vampirii sudului de Charlaine Harris
M-am apucat in forta, sa spun asa, de lista mea de lecturi pentru vacanta. Si am lasat-o mai moale cand m-am izbit de frumoasele lecturi pentru scoala(De ce oare nu te lasa sa citesti ce vrei, e peste puterea mea de intelegere!).
Oricum ar fi, am terminat primele 10 volume de pe lista, intr-o singura luna... Desi mi-am propus sa le citesc in aceasta perioada, nu am crezut ca voi reusi ca doar a trebuit sa si plec(ati observat, speer, indelungata mea absenta si, deasemenea sper, a-ti iertat-o sau a-ti trecut-o cu vederea), dar le-am carat dupa mine peste tot si am reusit. Hurraaay!!
Nu cred ca reusesc sa fac o recenzie a fiecarui volum, caci se pare ca am cam incurcat evenimentele intre ele. Dar nu ma puteti acuza, nu? Stiu, stiu...Trebuia sa scriu recenzia la fiecare imediat dupa, dar nu am prea reusit sa ma dezlipesc de ele. Se mai poate intampla, nu? Oricum, vreau sa vorbesc putin despre ele si apoi, ma pun pe scris recenzii pentru tot ce am mai citit.
Asadar, fara prea multa lalaiala(daca sarim peste cea de mai sus, bineinteles)...:
Eriiiic.....(acum, un oftat :) )
(mie imi place mai mult Eric din carte, dar de dragul de a nu avea doar randuri scrise
P.S.: sunt singura careia i se pare ca nu prea aduce cu personajul din carte?)
De la inceput, de la primul volum(de fapt, de cand a intrat in scena), eu am fost Team Eric. De ce? Nu stiu. Pur si simplu mi-a placut. Si mi-a placut intratat incat sa tin cu el....vreo 10 volume. Si inca tin.
Sa va spun ce mi-a placut? (Mie asa imi pica mai simplu.)
Sudul. Nu stiu cum sa spun, dar felul in care e scris, dialogul, personajele, m-ar fi trimis cu gandul la Sud fara sa specifice autoarea. (Nu ca as fi fost acolo vreodata, dar asa mi-a ramas imaginea lui din filme).
Atatea personaje... Care apar treptat si multe dintre ele continua sa apara cand trebuie. Nu stiu cum sa ma exprim ca sa ma fac inteleasa, dar e bine ca nu apar 5 personaje in jurul carora se centreaza actiunea si restul personajelor apar pentru cateva pagini doar ca sa semneze condica si e bine ca nu sunt 20.000 de personaje pe care sa le incurci si sa te zapacesti de nu mai sti ce sa citesti; Personajele par cumva potrivite in context; Si imi place si diversitatea lor: vampiri, teriantropi(cu toate speciile lor), telepati, vrajitoare, wicca, Quinn(el intra separat, da?), zane, meiade(sper ca nu am uitat termenul si ca l-am scris corect), trebuie sa mentionez si oamenii si etc.
Ca nu seamana cu serialul. Si aici ma refer la sex. In serial e pur si simplu prea mult(nu am vazut tot serialul, dar ce am vazut, asa era). Si in cartea apare, dar scenele sunt mult mai...in regula. Nu multe, dar bune :">
Cred ca lista poate continua, dar ma opresc aici caci nu vreau sa dezvalui nimic, nimic. Sunt convinsa ca daca as mai continua, mi-ar fi imposibil sa nu dezzvalui ceva. Si nu vreau caci vi-as strica placerea.
Ce nu mi-a placut?
Aici am un singur lucru memorabil de trecut pe lista.
Sookie Stackhouse. Stiu, e personajul principal samd si ca pare greu de crezut ca mi-a placut seria daca nu mi-a placut personajul principal, dar e adevarat. Nu ca nu mi-a placut deloc, ci doar... In ultima perioada nu am mai gasit personaje principale care sa-mi placa pentru ca devin prea importante. Pur si simplu, nimeni nu poate trai fara ele, sunt centrul universului tuturor. Si chestia asta imi displace profund. Asa s-a intamplat de cateva ori si cu Sookie, momente in care am zis ca nu mai citesc, dar am continuat de dragul lui Eric si in final nu am fost dezamagita. Nu toata cartea e in stilul, ,,Vaaai, cat de impooortanta e Soookie pentru nooooi!'', dar exista momente si acestea nu mi-au placut. Cred ca e singura parte care m-ar face sa ma gandesc de 2 ori inainte sa citesc seria.
Si al doilea lucru care nu mi-a placut este ca personajul meu preferat(inafara de Eric, bineinteles) moare. Nu va spun cine, nu va spun cand, dar o face.
Si cred ca aici am terminat. Daca n-ati avut rabdare sa cititi, rezum in doua randuri: nu o recomand daca sunteti mare <<antifan>> al cartilor de tipul: Universul se invarte in jurul unui personaj; dar chiar si atunci consider ca trebuie sa va ganditi de 2 ori inainte sa ii spuneti ,,nu''.
Volumul meu preferat a fost:
Si ceea ce am uitat sa precizez si e foarte important. Imi place ca are atatea volume si ca nu pare ca sunt in stilul: ,,hai sa mai scriem unu'!'' Actiunile au continuitate si tot si nu sunt fortate(parerea mea).
Acum stau sa ma intreb niste lucruri marunte. voi ati citit? vi-a placut?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)