Cresterea unei obsesii

La mine incepe cu sezonul 1, episodul 1.

Lipsa de viata timp de multe zile pana termin.

Momentan e Supernatural. Inainte a fost Breaking Bad.

In aceasta vacanta am dezvoltat multe obsesii fata de seriale.

Si inca ma tine.

Asa ca va rog sa ma scuzati pentru lipsa de activitate de zilele astea. Mai am 5 sezoane.

Black Ice de Becca Fitzpatrick

Sometimes danger is hard to see... until it’s too late. 

Britt Pfeiffer has trained to backpack the Teton Range, but she isn't prepared when her ex-boyfriend, who still haunts her every thought, wants to join her. Before Britt can explore her feelings for Calvin, an unexpected blizzard forces her to seek shelter in a remote cabin, accepting the hospitality of its two very handsome occupants—but these men are fugitives, and they take her hostage. 

In exchange for her life, Britt agrees to guide the men off the mountain. As they set off, Britt knows she must stay alive long enough for Calvin to find her. The task is made even more complicated when Britt finds chilling evidence of a series of murders that have taken place there... and in uncovering this, she may become the killer’s next target. 

But nothing is as it seems in the mountains, and everyone is keeping secrets, including Mason, one of her kidnappers. His kindness is confusing Britt. Is he an enemy? Or an ally? 

BLACK ICE is New York Times bestselling author Becca Fitzpatrick’s riveting romantic thriller set against the treacherous backdrop of the mountains of Wyoming. Falling in love should never be this dangerous…


Si versiunea RO:

Cateodata pericolul e greu de vazut ... inainte sa fie prea tarziu.

Britt Pfeiffer s-a antrenat pentru a pleca ca si Teuton Ranger, dar nu este pregatita ca, fostul ei iubit, care inca ii bantuie fiecare gand, sa vrea sa i se alature. Inainte ca Britt sa isi inteleaga sentimentele pentru Calvin, un viscol neasteptat o forteaza sa caute adapost intr-o cabana izolata, acceptand ospitalitatea celor 2 ocupanti chipesi-dar acesti barbati sunt fugari si curand o iau ostatica.

Pentru a supravietui, Britt accepta sa ii calauzeasca pe barbati la poalele muntelui. In timp ce pleaca, Britt realizeaza ca trebuie sa ramana in viata suficient pentru a fi gasita de Calvin. Sarcina ei devine mai dificila atunci cand gasesti dovezi ale crimelor care s-au petrecut acolo...si aceste dezvaluiri ar putea-o transforma in urmatoarea victima.

Dar nimic nu este asa cum pare in munti si toata lumea pastreaza secrete, inclusiv Mason, unul dintre rapitori. Bunatatea lui o deruteaza pe Britt. Este un inamic? Sau un aliat?

Black Ice este thrillerul romatic, care consolideaza pozitia Beccai Fitzpatrick ca New York Time bestselling author, stabilit impotriva tradarilot din Muntii Wyoming. Sa te indragostesti nu ar trebui sa fie vreodata atat de periculos...

50 shades of Grey de E.L. James

[ACEASTA RECENZIE CONTINE SPOILERE]

Oh, Doamne, de unde sa incep?

Am vazut ca parerile legate de aceasta trilogie sunt foarte diverse. Pot presupune ca majoritatea cartilor se bucura de aceste pareri, dar aceasta serie are ceva special in aceasta privinta.
Eu una am inceput cartile doar pentru ca, ei bine, eram curioasa. Foarte multi oameni ale caror recenzii le respect au spus ca este o serie buna. Multi prieteni, ale caror opinii legate de orice sunt asemanatoare cu ale mele, au sustinut ca nu le place cartea. Ei bine, voiam sa stiu unde ma situez eu in aceasta lume. Si am aflat.

Inceputul cartii a fost interesant. Chiar m-a prins. Nu pot sa spun ca avea sanse sa imi placa extraordinar de tare(nu o sa mentionez nimic legat de ajunsul in topul cartilor mele preferate), dar parea o lectura placuta. Apoi, pe parcursul celor trei volume, lucrurile au inceput sa se inrautateasca tot mai tare.

Trebuie sa mentionez ca inainte de a fi citit cartea, nu aveam foarte multe idei despre ea. Stiam ca e vorba de Anastasia si un Christian Grey. Si ca este implicat mult sex. Nu stiam povestea. Sau orice alte detalii. Nici macar nu stiam ca pe ea o cheama Steel(poate am citit pe undeva, dar numele nu mi-a ramas oricum in minte).

Oricum, sa continuam. Primul volum il conisder digerabil, desi cam neverosimil. CAM. Anastasia mi se pare un personaj stupid, caruia nu ii pasa de  ceilalti, desi incerce sa simuleze o ingrijorare excesiva fata de ceilalti. Totusi, nimic din ceea ce a facut in primul volum nu mi se pare real, de parca ar fi o marioneta trasa de D-l Grey. Si totusi, ce este cu aceasta obsesie fata de D-l Grey? Ce este cu aceasta obsesie a lui fata de ea? Fata e pur si simplu stupida in multe cazuri: in primele clipe se intreaba daca Christian a venit sa-si faca de fapt cumparaturile in acel magazin. Si asta e doar primul exemplu. Nu are rost sa le insir si pe restu'.

Toata povestea ar putea parea credibila. Ar putea. Apoi intervine povestea D-l Grey. Si ea se arunca pur si simplu cu capul inainte in ceva ce nu cunoaste mai deloc. Dar o face oricum, pentru ca il iubeste atat de mult e barbatul acela, Domnul 50 de vicii, desi nu stie mai nimic despre el. Mi-as permite sa afirm ca el nu e la fel de imatur in dragostea pe care i-o poarta. Ei ii place aspectul lui si atat(cel putin la inceput); dar el lasa impresia ca este genul de persoana care stie cum sa judece o persoana. Deci o sa presupun ca nu se indragosteste atat de tare si iremediabil datorita felului in care arata.

Modul in care Anastasia incearca sa flirteze, intalnirile lor, totul mi se pare mecanic. Povestea lor de dragoste mi se pare la fel de credibila ca existenta vampirilor care sclipesc in lumina soarelui-inainte de Twilight.

Restul personajelor sunt prea putin sau deloc conturate, de parca lumea romaneasca s-ar putea constitui doar din ei doi. Desi pe parcursul celoralte carti ele sunt scoase din umbra cat de cat, nu reusesc sa fie conturate foarte clar pentru ca actiunile lor vorbesc prea putin pentru ei; o face doar gura domnisoarei Steel.

Finalul il gasesc absolut Mind Blowing(nu gasesc alt termen, ma scuzati). Poate am sarit eu partea care explica ce se intampla de fapt, dar: Anastasia ii cere lui Christian sa o bata, iar apoi tot ea pleaca pentru ca e a batut-o. Ce?! De ce?! Poftim?! Femeia are pur si simplu nu are sens jumatate de carte, iar apoi si mai putin. OK. Trecem cu vederea. Nu ii puteam face sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti inca din primul volum.

Volumul al doilea. Oh, Doamne, nici nu imi mai amintesc ce anume se intampla aici. Stiu doar ca toata actiunea lui (care ocupa suficienti copaci) s-ar fi putu rezuma in 100 de pagini. 200 cu indulgenta.

Bineinteles urmeaza impacarea mult asteptata. La ce altceva ne-am fi asteptat oricum? Doar nu avem parte de relatari de la Zeita Interioara despre un alt Grey care se intampla sa aiba aceleasi vicii ca si Christian?

Anastasia are o incercare de a explica modul in care se comporta Christina. Totusi, felul in care gandeste femeia asta mi se pare total anapoda. Sau poate sunt eu aia anapoda si toti oamenii gandesc de fapt ca ea. Hmmm...greu de precizat.

Vocea ei interioara, a.k.a. naratiunea insasi, devine tot mai enervanta. nu cred ca trec 50 de pagini fara sa auzi macar o data Zeita mea interioara sau Domnul Vicii Intunecate. Asa ca, eplicati-mi ce este in capul acestei femei. Pentru ca mie mi se pare o prabusire continua a ei in propriile ganduri din care nu isi mai revine pana la sfarsitul volumului III. De ce se tortureaza in asemenea masura singura?

Oricum, aparitia ultimelor 3-4 pagini mi s-a parut cu adevarat comica: de fapt nu mai exista nimic care s-ar putea intampla, dar pentru ca trebuie sa mai vand un volum, ceva care sa va atraga atentia. Pana atunci nu s-a intamplat mai nimic interesant, dar, totusi, atentia cititorilor trebuie starnita cumva.

Volumul III rezolva toate probleme. Oricum ai privi, toata lumea traieste fericita pana la adanci batraneti. Un fel de basm modern pentru femei care si-au petrecut prea mult din viata asteptand cartea potrivita pentru ele si care cred ca au gasit-o in opera lui E.L.James. Nu, nu incerc sa judec pe nimeni.

Nu stiu ce as putea sa spun despre el. Reactiile tuturor personajelor mi se par exagerate. Cateodata pot sa il inteleg pe Christian dar, niciodata, niciodata nu o pot intelege pe Anastasia: nici cand nu vrea sa accepte refrenul cantat permanent de Christian: ,,frumoaso, frumoaso, frumoaso", nici cand vrea cu atata incapatanare sa il schimbe pentru ea, nici cand vrea sa dovedeasca lumii atat de tare ca nu are nevoie de banii lui, nici cand repulsia ei fata de doamna Robinson atinge cote maxime.

Si cu asta cred ca am spus tot. Nu o sa va bat la cap cu gelozia lui Christian care devine tot mai apasatoare sau cu nerozia Anastasiei, cu aparitia lui Punctulet care nu e decat un liant mecanic al relatiei lor, nici cu fuga Anastasiei sau rapirea Miei. Toate astea sunt, practic vorbind, doar adiacente relatiei lor incandescente. Si de ce nu? Inteleg ca, teoretic, cartea vorbeste despre inceputul, dezvoltarea si trairea unei relatii, dar nu inteleg de ce totul se subordoneaza relatiei lor si daca nu o face, banilor lui Christian care par sa devina o povara pentru el atunci cand Anastasia alege sa il ,,paraseasca''.

Acum, un aspect minor in conceperea acestui roman, dar care a reusit sa atraga, in fapt, lumina reflectoarelor asupra cartilor: sexul. Pur si simplu e un element de umplutura. Nu stiu foarte multe despre BDSM (nici nu tin neaparat sa ma informez) sau despre boala lui Christian(exista pe internet foooooarte multe explicatii despre de ce el nu sufera de fapt de asta), dar nu m-a impresionat profund, nu m-a zguduit din temelii si nici nu mi-a placut in asa masura incat sa tanjesc dupa urmatorul volum, la fel cum nu m-a impresionat nici tentativa lui de a trece la  vanilla de dragul ei, nici incercarea ei de a practica bondage, cu toate ca ea este innebunita.

In opinia mea, la finalul a aproape 2000 de pagini, pot spune ca singurul aspect care mi-a placut la carte a fost play-list-ul care a fost intradevar delicios si faptul ca mi-am putu inchipui personaje pe care eu le consider frumoase si care nu intra in categoria banalului pentru ca nici povestea lor, prin neverosimilitatea si continuitatea ei fortata, nu este banala.

Nota: 2/5

Decat o frustrare

GATA! MI-A AJUNS!!

Ma omoara sa vad bloguri dedicate cartilor care contin greseli gramaticale.

Da, stiu, cine sunt eu sa judec? Nu spun ca sunt omul care vorbeste limba cea mai corecta sau aia care nu face nici macar o singura greseala, dar... ma simt tot mai frustrata cand citesc blogurile oamenilor si acestea sunt pline de greseli.

Da, inteleg greselile de tastare.

Sau greselile pe care le faci pentru ca iti publici aticolele pe 2 noaptea, doar ca sa poti impartasi entuziasmul...

Da, inteleg blogurile despre gatit, muzica, fotbal, filme, cumparaturi, pantofi, jocuri... *ce vreti voi* care au greseli.

Dar nu, nu pot intelege oamenii care citesc si care incearca sa scoata pareri din asta, care sustin ca termina zeci de volume(ca sa nu zic sute) anual si care trantesc un ,,decat" intr-o propozitie negativa sau altele. Pentru ce citesti atunci? Doar ca sa te poti lauda cu pagini citite?

Da, merit sa fiu judecata pentru asta. Dar eu, cand ma apuc sa citesc un blog cu si despre carti, am pretentii. Asta pentru ca nu ma astept ca orice om fara scoala sa se poata apuca sa scrie recenzii si sa se mai si astepte sa fie apreciat.

Intelegeti, nu?

Ma sustineti?

Am vazut de-a lungul timpului diverse persoane care au publicat pe blogurile lor articole legate de asta. Le multumesc! Dar nu cred ca au reusit sa schimbe ceva; totusi, au incercat. Aparent, nu sunt singura deranjata de toate astea.

Si nu, nu este o parere legata de scapari, scapari pe care le are toata lumea; este o parere impotriva oamenilor care fac asta in repetate randuri. Iar si iar, pana cand nu mai poate fi vorba de o greseala nevinovata.

Si totusi, cine sunt eu sa judec...?