...cu toate ca nu este atat de intarziat.
Mi-a fost pur si simplu lene sa scriu acest post. Si nu regret deloc.
Am extras un numar noroc cuceva timp in urma (vreo 2 saptamani cred) si am expediat cartile.
Spuneti-i felicitari... *tobe si artificii*
Emma Georgiana.
P.S. Data viitoarei o sa dau o carte persoanei care binevoieste sa numere participantii in locul meu. Sau poate ca voi invata sa folosesc un Rafflecopter
joi, 29 octombrie 2015
|
By:
ioana97
luni, 26 octombrie 2015
|
By:
ioana97
Monday discussion: De ce sunt un cititor atat de prost
Nu imi pare rau sa spun ca sunt un cititor ingrozitor, ca fac totul intr-un mod ingrozitor si ca nu reusesc sa ma tin de nimic pentru mai mult de...10 saptamani. Evident, am ales numarul la intamplare.
Pentru mine lucrurile functioneaza in perioade. Perioada roz. Perioada mov. Perioada verde. Perioada cumpar o gramada de carti. Perioada simt nevoia sa curat totul. Perioada citesc 3 carti pe zi. Perioada nu am chef de nicio carte. Perioada ma uit in mod disperat la seriale si filme si incerc sa cuprind in 2 saptamani ultimii 11 ani de televiziune. Perioada citesc doar clasici. Perioada citesc doar YA. Perioada nu citesc nimic. Perioada citesc filosofie. Perioada citesc psihologie. Perioada ador matematica.
Oricum, cred ca ati inteles ideea.
De ce mi se intampla asta? Nu stiu. Intrebati-mi creierul (oh, dar, stati, faceti asta deja)
La fel patesc si cu blogul. In vara am avut perioada de scris obsesiv. Am scris si am scris si am scris pana mi-au sangerat degetele pe tastatura (evident, o metafora). Dar am considerat ca tot ceea ce am scris avea nevoie de o recitire. Si pana sa ajunga la recitire, perioada de scris a trecut asa ca tot ce am scris a ramas nepublicat. Intr-o stare latenta. Asteptand sa imi revina perioada de scris ca sa vada lumina Internetului.
Nu va faceti griji, patesc asa mereu. Deja am invatat sa supravietuiesc acestui ciclu. Repetabilitate.
Doar ca de fiecare data cand nu sunt in perioada de citit sau de scris, gasesc oportun sa vin sa ma plang aici despre cat de iresponsabila sunt, despre ... intelegeti voi.
Serios acum, voi reusiti sa cititi tot timpul? Si cat va propuneti?
Pentru mine lucrurile functioneaza in perioade. Perioada roz. Perioada mov. Perioada verde. Perioada cumpar o gramada de carti. Perioada simt nevoia sa curat totul. Perioada citesc 3 carti pe zi. Perioada nu am chef de nicio carte. Perioada ma uit in mod disperat la seriale si filme si incerc sa cuprind in 2 saptamani ultimii 11 ani de televiziune. Perioada citesc doar clasici. Perioada citesc doar YA. Perioada nu citesc nimic. Perioada citesc filosofie. Perioada citesc psihologie. Perioada ador matematica.Oricum, cred ca ati inteles ideea.
De ce mi se intampla asta? Nu stiu. Intrebati-mi creierul (oh, dar, stati, faceti asta deja)
La fel patesc si cu blogul. In vara am avut perioada de scris obsesiv. Am scris si am scris si am scris pana mi-au sangerat degetele pe tastatura (evident, o metafora). Dar am considerat ca tot ceea ce am scris avea nevoie de o recitire. Si pana sa ajunga la recitire, perioada de scris a trecut asa ca tot ce am scris a ramas nepublicat. Intr-o stare latenta. Asteptand sa imi revina perioada de scris ca sa vada lumina Internetului.
Nu va faceti griji, patesc asa mereu. Deja am invatat sa supravietuiesc acestui ciclu. Repetabilitate.
Doar ca de fiecare data cand nu sunt in perioada de citit sau de scris, gasesc oportun sa vin sa ma plang aici despre cat de iresponsabila sunt, despre ... intelegeti voi.
Serios acum, voi reusiti sa cititi tot timpul? Si cat va propuneti?
vineri, 7 august 2015
|
By:
ioana97
Culoarea purpurie de Alice Walker
Doar ce am terminat aceasta carte si am nevoie de cateva momente pentru a-i reveni.
*moments later*
In general, cand incep sa citesc o carte, incerc sa am cat mai putine asteptari de la ea; nu imi place sa sper la prea mult si la prea bine, dar tinand cont de toata informatia cu care sunt asaltata pe internet legata de anumite carti (in mod special cele faimoase sau controversate etc etc), imi este imposibil.
Am cumparat cartea pentru ca toata lumea vorbea despre ea, cand a fost anuntata publicarea in Romania, pe un grup din care fac parte pe Facebook. Majoritatea oamenilor o asteptau cu nerabdare pentru ca aparent este banned book in America, pentru ca e premiata sau apreciata sau mai stiu eu ce. Totusi, nu m-a tentat foarte mult sa ma apuc de ea. Deloc. Toata aceasta aproape-publicitate din jurul ei nu m-a facut sa mi se pare ca e o carte must-read acum, ci ca e bine sa o pastrez pe raft pana cand o sa am chef d
e ea.
Asa ca intr-o zi, tinand cont ca am ramas fara carti de citit (cu un TBR care numara doar cateva sute de carti), am luat cartea. Ca sa fie clar, nu stiam despre ce e vorba in carte; stiam ca e o banned book, dar nu stiam motivul pentru care e. Pur si simplu m-am aruncat cu capu' inainte.
Si, oh, Doamne, ce capodopera am descoperit!
*de parca as fi vreun editor si am ajutat la publicarea acestei carti*
Nici macar nu stiu de unde sa incep cand vorbesc despre aceasta carte pentru ca trebuie sa vorbesc despre tot, de la poveste in sine care este minunata, pana la stilul in care e spusa si formele pe care le imbraca scrisorile cele doua surori.
Cred ca cel mai usor mi-ar fi sa incep sa vorbesc despre stilul in care e scrisa cartea. Pentru mine, acesta e foarte important; cateodata e mai important decat povestea in sine. (aici nu e cazul, dar oricum) De la inceput pana la sfarsit m-am simtit de parca as fi o particica a Celiei, acea parte a creierului ei cu care vorbeste atunci cand nu o asculta nimeni.
*spuneti-mi ca nu sunt singura care vorbeste cu ea insasi si ca stiti la ce ma refer*
Nu am avut nicio clipa senzatia ca aceasta poveste provine din imaginatia autoarei sau ca exista un om, un scriitor educat cumva in acest sens care transmite povestea. Pur si simplu mi s-a parut ca traiesc cu Celie, in Celie, ca eu sunt ea si invers. Nu cred ca am citit de mult timp (daca vreodata) o carte care sa ma faca sa ma identific atat de mult cu personajul datorita limbajului pe care il are si asta nu pentru ca vorbesc in felul acela, ci pentru ca ea nu simte nevoia sa isi aranjeze cuvintele sau sa le cosmetizeze pentru un public; exact asa cum facem noi atunci cand vorbim cu prietenii carora nu le pasa daca stim sa acordam predicatul cu subiectul.
Si ce mi s-a parut de asemenea absolut minunat, este modul in care scrisorile lui Nettie, desi sunt atat de ingrijite si educate, sunt la fel de autentice; modul in care inspre final scrisul ei devine putin mai ingrijit, pentru ca fata pe care o angajase incerca sa o corecteze.
*multumesc, multumesc, multumesc, Alice pentru ca ai lasat aceasta capodobera*
Si acum cateva cuvinte despre poveste, inainte sa incep sa ma lungesc prea mult fara sa zic ceva concret.
Poate ca povestea e socanta: o fetita care este obligata sa intretina relatii sexuale cu tatal ei in urma carora are 2 copii pe care ii crede morti o buna perioada de timp si care este obligata sa se casatoreasca cu un barbat care nu o iubeste si pe care nu il iubeste doar pentru ca tatal ei s-a saturat de ea si voia sa treaca la sora ei, Nettie. Da, e putin... nu tocmai conform standardelor societatii actuale, dar nu pot sa spun ca m-a socat teribil. La o adica, trebuia sa existe un motiv pentru care aceasta carte a fost banned, nu?
Femeia asta, Celie, este de o frumusete incredibila, chiar daca ea se vede urata si barbatii din jurul ei o vad urata; frumusetea ei nu este similara cu cea a lui Scumpi; frumusetea ei poate fi vazuta de cititori sau oricine ii afla povestea caci modul in care infrunta toate astea si chinurile prin care trece, momentele de incertitudine si dorinta ocazionala de a renunta, alcatuiesc un spirit pe care il iubesc toate femeile din carte tocmai pentru ca ele stiu cu ce trebuie Celie sa se confrunte pentru a exista sau pentru a zambi.
Pana la urma nici nu mai stiu despre ce e povestea asta: despre iubirea celor doua surori, despre feminism, despre rasism, despre Dumnezeu sau despre sexism, despre Africa si problemele lor, despre familie... Stiu ca toate acestea se regasesc printre temele si motivele cartii (stiu si eu sa citesc notitele de pe SparkNotes despre volum), dar pentru mine niciunul dintre aceste elemente nu a parut central vreo clipa. Toate apar, dar chiar inainte sa ajunga in lumina reflectoarelor, sunt inlocuite de urmatorul si urmatorul. Nu am trait suficient pentru a face urmatoarea afirmatie, dar cred ca acest mod de a succede ideile, temele si motivele, de a le intrepatrunde si distanta, ilustreaza perfect viata, viata aceea care e trait cu adevarat si care nu poate fi redata printr-o singura tema.
Sau poate ca pana la urma romanul e doar despre pantalonii femeilor, nu?
Nu stiu ce a vrut Alice Walker sa construiasca cand le-a imaginat pe aceste femei, cu bune si rele, desi e posibil sa existe pe undeva vreun interviu sau declaratie care sa ii exprime parerea, dar stiu ca a reusit sa ma faca sa o ador pe Celie. Nu ma identific cu ea, nu pot sa spun ca as vrea sa trec prin ce a trecut ea, desi reuseste cumva sa schimbe lumea pana la final, dar simt ca, intr-un fel bizar ea face parte din mine; poate ca simt asa pentru ca lumea in care traim nu ar fi asa fara ea, fara pantalonii ei si fara tot purpuriul pe care l-a lasat Dumnezeu pe pamant, desi de multe ori nu-l vedem.
Poate ca nu este o carte pe care as recomanda-o tuturor datorita povestii care pare pretentioasa si a stilului de a scrie care poate deveni enervant daca nu esti obsedat de modul in care sunt scrise cartile, dar este o carte despre care as spune ca ar puterea sa schimbe oamenii, chiar daca acestia nu constientizeaza.
Multumesc Celia, Sophia, Nettie, Scumpi, si tuturor acelor femei al caror nume l-am uitat deja pentru ca m-ati ajutat sa gasesc purpuriul!
P.S. Nici macar nu m-a deranjat ca toate par sa isi gaseasca fericirea pe care o tanjesc pana la final :)
*moments later*
In general, cand incep sa citesc o carte, incerc sa am cat mai putine asteptari de la ea; nu imi place sa sper la prea mult si la prea bine, dar tinand cont de toata informatia cu care sunt asaltata pe internet legata de anumite carti (in mod special cele faimoase sau controversate etc etc), imi este imposibil.Am cumparat cartea pentru ca toata lumea vorbea despre ea, cand a fost anuntata publicarea in Romania, pe un grup din care fac parte pe Facebook. Majoritatea oamenilor o asteptau cu nerabdare pentru ca aparent este banned book in America, pentru ca e premiata sau apreciata sau mai stiu eu ce. Totusi, nu m-a tentat foarte mult sa ma apuc de ea. Deloc. Toata aceasta aproape-publicitate din jurul ei nu m-a facut sa mi se pare ca e o carte must-read acum, ci ca e bine sa o pastrez pe raft pana cand o sa am chef d
e ea.
Asa ca intr-o zi, tinand cont ca am ramas fara carti de citit (cu un TBR care numara doar cateva sute de carti), am luat cartea. Ca sa fie clar, nu stiam despre ce e vorba in carte; stiam ca e o banned book, dar nu stiam motivul pentru care e. Pur si simplu m-am aruncat cu capu' inainte.
Si, oh, Doamne, ce capodopera am descoperit!
*de parca as fi vreun editor si am ajutat la publicarea acestei carti*
Nici macar nu stiu de unde sa incep cand vorbesc despre aceasta carte pentru ca trebuie sa vorbesc despre tot, de la poveste in sine care este minunata, pana la stilul in care e spusa si formele pe care le imbraca scrisorile cele doua surori.
Cred ca cel mai usor mi-ar fi sa incep sa vorbesc despre stilul in care e scrisa cartea. Pentru mine, acesta e foarte important; cateodata e mai important decat povestea in sine. (aici nu e cazul, dar oricum) De la inceput pana la sfarsit m-am simtit de parca as fi o particica a Celiei, acea parte a creierului ei cu care vorbeste atunci cand nu o asculta nimeni.
*spuneti-mi ca nu sunt singura care vorbeste cu ea insasi si ca stiti la ce ma refer*
Nu am avut nicio clipa senzatia ca aceasta poveste provine din imaginatia autoarei sau ca exista un om, un scriitor educat cumva in acest sens care transmite povestea. Pur si simplu mi s-a parut ca traiesc cu Celie, in Celie, ca eu sunt ea si invers. Nu cred ca am citit de mult timp (daca vreodata) o carte care sa ma faca sa ma identific atat de mult cu personajul datorita limbajului pe care il are si asta nu pentru ca vorbesc in felul acela, ci pentru ca ea nu simte nevoia sa isi aranjeze cuvintele sau sa le cosmetizeze pentru un public; exact asa cum facem noi atunci cand vorbim cu prietenii carora nu le pasa daca stim sa acordam predicatul cu subiectul.
Si ce mi s-a parut de asemenea absolut minunat, este modul in care scrisorile lui Nettie, desi sunt atat de ingrijite si educate, sunt la fel de autentice; modul in care inspre final scrisul ei devine putin mai ingrijit, pentru ca fata pe care o angajase incerca sa o corecteze.
*multumesc, multumesc, multumesc, Alice pentru ca ai lasat aceasta capodobera*
Si acum cateva cuvinte despre poveste, inainte sa incep sa ma lungesc prea mult fara sa zic ceva concret.
Poate ca povestea e socanta: o fetita care este obligata sa intretina relatii sexuale cu tatal ei in urma carora are 2 copii pe care ii crede morti o buna perioada de timp si care este obligata sa se casatoreasca cu un barbat care nu o iubeste si pe care nu il iubeste doar pentru ca tatal ei s-a saturat de ea si voia sa treaca la sora ei, Nettie. Da, e putin... nu tocmai conform standardelor societatii actuale, dar nu pot sa spun ca m-a socat teribil. La o adica, trebuia sa existe un motiv pentru care aceasta carte a fost banned, nu?
Femeia asta, Celie, este de o frumusete incredibila, chiar daca ea se vede urata si barbatii din jurul ei o vad urata; frumusetea ei nu este similara cu cea a lui Scumpi; frumusetea ei poate fi vazuta de cititori sau oricine ii afla povestea caci modul in care infrunta toate astea si chinurile prin care trece, momentele de incertitudine si dorinta ocazionala de a renunta, alcatuiesc un spirit pe care il iubesc toate femeile din carte tocmai pentru ca ele stiu cu ce trebuie Celie sa se confrunte pentru a exista sau pentru a zambi.
Pana la urma nici nu mai stiu despre ce e povestea asta: despre iubirea celor doua surori, despre feminism, despre rasism, despre Dumnezeu sau despre sexism, despre Africa si problemele lor, despre familie... Stiu ca toate acestea se regasesc printre temele si motivele cartii (stiu si eu sa citesc notitele de pe SparkNotes despre volum), dar pentru mine niciunul dintre aceste elemente nu a parut central vreo clipa. Toate apar, dar chiar inainte sa ajunga in lumina reflectoarelor, sunt inlocuite de urmatorul si urmatorul. Nu am trait suficient pentru a face urmatoarea afirmatie, dar cred ca acest mod de a succede ideile, temele si motivele, de a le intrepatrunde si distanta, ilustreaza perfect viata, viata aceea care e trait cu adevarat si care nu poate fi redata printr-o singura tema.
Sau poate ca pana la urma romanul e doar despre pantalonii femeilor, nu?
Nu stiu ce a vrut Alice Walker sa construiasca cand le-a imaginat pe aceste femei, cu bune si rele, desi e posibil sa existe pe undeva vreun interviu sau declaratie care sa ii exprime parerea, dar stiu ca a reusit sa ma faca sa o ador pe Celie. Nu ma identific cu ea, nu pot sa spun ca as vrea sa trec prin ce a trecut ea, desi reuseste cumva sa schimbe lumea pana la final, dar simt ca, intr-un fel bizar ea face parte din mine; poate ca simt asa pentru ca lumea in care traim nu ar fi asa fara ea, fara pantalonii ei si fara tot purpuriul pe care l-a lasat Dumnezeu pe pamant, desi de multe ori nu-l vedem.
Poate ca nu este o carte pe care as recomanda-o tuturor datorita povestii care pare pretentioasa si a stilului de a scrie care poate deveni enervant daca nu esti obsedat de modul in care sunt scrise cartile, dar este o carte despre care as spune ca ar puterea sa schimbe oamenii, chiar daca acestia nu constientizeaza.
Multumesc Celia, Sophia, Nettie, Scumpi, si tuturor acelor femei al caror nume l-am uitat deja pentru ca m-ati ajutat sa gasesc purpuriul!
P.S. Nici macar nu m-a deranjat ca toate par sa isi gaseasca fericirea pe care o tanjesc pana la final :)
joi, 6 august 2015
|
By:
ioana97
joi, 30 iulie 2015
|
By:
ioana97
joi, 23 iulie 2015
|
By:
ioana97
sâmbătă, 11 iulie 2015
|
By:
ioana97
The witch hunter by Virginia Boecker
The magic and suspense of Graceling meet the political intrigue and unrest of Game of Thrones in this riveting fantasy debut.Your greatest enemy isn't what you fight, but what you fear.
Elizabeth Grey is one of the king's best witch hunters, devoted to rooting out witchcraft and doling out justice. But when she's accused of being a witch herself, Elizabeth is arrested and sentenced to burn at the stake.
Salvation comes from a man she thought was her enemy. Nicholas Perevil, the most powerful and dangerous wizard in the kingdom, offers her a deal: he will save her from execution if she can break the deadly curse that's been laid upon him.
But Nicholas and his followers know nothing of Elizabeth's witch hunting past--if they find out, the stake will be the least of her worries. And as she's thrust into the magical world of witches, ghosts, pirates, and one all-too-handsome healer, Elizabeth is forced to redefine her ideas of right and wrong, of friends and enemies, and of love and hate.
Virginia Boecker weaves a riveting tale of magic, betrayal, and sacrifice in this unforgettable fantasy debut.
DESPRE AUTOR
joi, 9 iulie 2015
|
By:
ioana97
marți, 7 iulie 2015
|
By:
ioana97
In curand la Nemira: Calatoarea de Diana Gabaldon
Prima parte din seria OUTLANDERPovestea care a stat la baza serialului OUTLANDER
Anul 1945. Claire Randall, fosta sora medicala, se intoarce din razboi și pleaca cu sotul intr-o a doua luna de miere. Dar o stanca magica descoperita intr-un loc misterios o transforma intr-o calatoare in timp, care se trezește brusc intr-o Scotie macinata de lupta, in Anul Domnului… 1743.
Azvarlita intr-un alt secol de forte pe care nu le intelege, protagonista trebuie sa infrunte conspiratii și primejdii care ii ameninta viata… și ii pun la incercare inima. Destinul i-l scoate in cale pe tanarul razboinic James Frazer si Claire trebuie sa aleaga intre fidelitate si dorinta, intre doi barbati, intre doua vieti.
„O carte captivanta si emotionanta… care evoca impresionant tinutul si legendele Scotiei.“
Publishers Weekly
„Gabaldon nu doar ca stapaneste arta detaliului, ci are si talentul de a crea personaje memorabile sau de a scrie incredibile scene de sex.“Locus
DESPRE AUTOARE
Diana Gabaldon s-a nascut pe 11 ianuarie 1952 in Arizona, unde locuieste si astazi, impreuna cu familia. A studiat zoologia la Northern Arizona University si biologia marina la University of California, San Diego, si are un doctorat in ecologie. A fost profesor universitar inainte de a se dedica in intregime literaturii. A semnat numeroase articole stiintifice si de popularizare a stiintei inainte de a deveni scriitoare full time. In anul 1991 a debutat cu romanul Calatoarea (recompensat, printre altele, cu Romance Writers of America’s RITA Award), primul volum din seria Outlander, conceputa initial ca trilogie. Dupa marturisirea scriitoarei aflate la debut, care era departe de a banui succesul ce va urma, cartea a rezultat, dupa o documentare „de moda veche”, din interesul pentru calatoria in timp si pentru universul scotian. Romanul a cucerit imediat publicul si au urmat inca sapte romane in aceeasi serie, toate bestselleruri New York Times: Dragonfly in Amber, Voyager, Drums of Autumn, The Fiery Cross, A Breath of Snow and Ashes, An Echo in the Bone, Written in My Own Heart’s Blood. Seria a fost publicata in 26 de tari si a inspirat, incepand cu anul 2014, un serial de televiziune american care se bucura de mare succes. Printre celelalte scrieri ale autoarei se numara seria Lord John, precum si povestiri aparut in antologii si volume colective.----------------------------------------------------------------
Pot spune ca am asteptat cartea cu nerabdare dupa ce am vazut cateva episoade din serial (cu atat de multa nerabdare incat am luat-o in engleza). Can't wait to get it!
Si bineinteles ca trebuie sa ma plang putin de coperta. Serios acum, ce aveau copertile originale? Eu le gaseam mult mai dragute :)
joi, 2 iulie 2015
|
By:
ioana97
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
