CE SPUN EI:
Descrierea cartii:
„In vremea aceea s-au ivit pe pamant uriasi, mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a le naste fii.”
(Geneza, 6, 4)
Evangeline era o copila atunci cand tatal ei a incredintat-o maicutelor de la manastirea St Rose. La douazeci si trei de ani, descoperirea unei scrisori din 1943 ii reveleaza tinerei o istorie secreta de acum o mie de ani, un stravechi conflict intre Societatea Angelologilor si nephilimi, descendentii rezultati din impreunarea ingerilor cu oamenii.
Generatii intregi de angelologi si-au pus viata in slujba anihilarii nephilimilor, iar misiunea lor, careia Evangeline i-a fost de mult menita, o poarta din bucolica ei manastire in centrul opulentei newyorkeze. Angelologia, un roman care musteste de istorie si de personaje captivante, impleteste traditia biblica, mitul orfic si viziunea miltoniana a paradisului pierdut intr-o poveste fascinanta, despre oameni obisnuiti prinsi intr-o lupta care va decide soarta omenirii.
Recomandari:
O poveste de un fantastic sumbru. Intrigile pline de suspans si scenele de lupta apocaliptice ii confera o vigoare si o vitalitate emotionante. – Publishers Weekly
Roman deopotriva senzual si intelectual, Angelologia este un thriller teribil de inteligent, mai degraba in stilul lui Umberto Eco decat al lui Dan Brown, insa fara sentimentalismul confuz al elogiilor New Age sau al tratatelor catolice. (…) Pusa in scena cu vivacitate, Angelologia este plina de imagini aproape cinematografice, are o eroina energica si adaptabila si un personaj negativ de o cruzime eleganta. – The New York Times
CE SPUN EU:
Daca ar fi sa descriu intr-un cuvant aceasta carte ar fi: bine documentata (da, stiu, sunt doua cuvinte :D). Ce altceva sa mai spun...? Numai umpic, ma gandesc...
Asa, am sa va spun ca inceputul e banal, aproape mi-a venit sa renunt sa o citesc, tinand cont ca am luat din lipsa de alt material de citit(vi-am spus ca locuiesc intr-un oras mic si ca exista putine carti si putine noutati?). Treand peste, m-am ambitionat sa citesc mai departe. Si sunt fericita ca am facut-o.
Bine, trebuie sa incep cu povestea, cred,care e complexa si bine structurata(auzi-ma, parca scriu un comentariu pentru scoala, dar asa este). Capitolele sunt povestite din punctul de vedere al mai multor personaje si nu scrie la inceput povestea lui X sau Y si m-am incurcat putin aici. Nimic grav, nu va faceti griji. Imi place ca fiecare actiune este datata si plasata: New York, manastirea, trecutul, prezentul.
Inca de la inceput ti se ridica cateva semne de intrebare, dar nu sunt extrem de urgente, ca sa zic asa. Am lasat povestea sa continue pana la punctul in care m-am plictisit. Asta a fost pe la pagina 130 si ceva, dar dupa ce am trecut de acel mic impas, povestea m-a prins de-a dreptul.
Viata Evanghelinei la manastire mi se pare in cel mai bun caz plictisitoare. Asta pana cand manastirea este incendiata si tot ceea ce stie ea se schimba, dezvaluind multe dintre secretele pe care le ascundeau. Si se pare ca maicutele ascund multe, multe secrete.
Verlaine face ca viata ei sa se schimbe cu totul. Dupa ce ii trimite scrisoarea, mai degraba cererea, povestea incepe pur si simplu sa se puna in miscare. Trebuie sa recunoastem ca e foarte important in toata povestea. Fara el, nicio poveste.
Percival Grigori...ei bine, inca de la ineput e evident ca e un nephilim(daca nu va dati seama, uitati ca ati citit asta). Mie una mi-a fost mila de el. Adica, saracu...sufera de boala aia(nu mai tin minte daca are vre-o denumire) si dupa ce vezi cum se poarta mama lui cu el aproape ca intelegi de ce cauta lira. Am spus aproape. Ceea ce face el nu este scuzabil sub nici un context.
Toate misterele care se asund in spate, toate planurile pe care le-au facut maicutele si alti angelologi cu zeci de ani inainte. Trebuie sa va spun ca binefacatoarea maicutelor este un geniu al planificarilor. Nu m-as fi gandit niciodata, dar niciodata ca ar ascunde lira in felul acela. Aveti nevoie de imaginatie ca sa va dati seama.
Dupa plecarea Evanghelinei de la manastire(da, la mine totul se invarte in jurul acestui moment) actiunile se pun pur si simplu in miscare si totul pare bine-imbinat: fug si se ascund de Grigori(Percival si tot neamu') si restu' nephilimilor care vor lira, se indragostesc(sincer, nu-mi aduc aminte daca recunoaste vreunul, dar e adevarat, o ,,simti'' in felul in care vorbesc, se comporta unul cu altul etc. etc.) si cum o calugarita si un detectiv aproape falit salveaza lumea. Da, pare chiar realistic felul in care ei salveaza lumea.
Mai am de spus neaparat doua lucruri: dragoste=aproape nimic... si finalul e genial, again un mister la care nu m-as fi asteptat. Epic!
De remarcat e ca Danielle Trussoni a facut ca aceasta poveste fantastica, cu ingeri, cu nephilimi, societati secrete, angelologi, doi oameni obisnuiti care salveaza lumea sa para reala, atat de reala incat ma gandesc ca daca o sa am vreodata prea multi bani si o sa ma plictisesc o sa ma apuc sa caut ingeri prin fiecare afurisita de pestera si muntii Rodopi, Bulgaria. Si sper ca dupa ce cititi sa ma sustineti.
Ah,cititi-o, merita! Asta daca preferati sa treceti peste cartile cu dedicatie mai intai pentru adolescentisi apoi pentru restul lumii.
Nota: 8/10
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu