Recenzie: Daca ti-as spune ca te iubesc, ar trebui sa te omor de Ally Carter

CE SPUN EI:
 Cammie Morgan este eleva la Colegiul Gallagher pentru Tinere Exceptionale, o scoala de fete tipica — evident, tipica doar daca la orice scoala s-ar preda arte martiale avansate la ora de Educatie fizica, cunostinte despre cele mai noi arme ale razboiului chimic la orele de Stiinte, iar elevele ar primi distinctii pentru spargerea codurilor CIA la orele de Informatica.
Desi pretinde ca este o scoala pentru genii, Colegiul Gallagher este de fapt o scoala pentru… spioane! Iar Cammie, chiar daca vorbeste fluent paisprezece limbi straine si este capabila sa omoare pe cineva in sapte feluri diferite cu mainile goale, habar n-are ce sa faca atunci cand intalneste un baiat obisnuit, care crede ca si ea este o fata obisnuita.
Sigur, Cammie poate sa-i asculte convorbirile telefonice, sa se infiltreze in calculatorul lui ca un hacker sau sa-l urmareasca prin oras cu iscusinta unui adevarat James Bond. Dar va reusi oare sa se descurce intr-o relatie cu o persoana care nu trebuie sa afle niciodata adevarul despre ea?

CE SPUN EU:

Ok, nu prea stiu de unde sa incep.... (ca de obicei, nu?). Initial am zis ca nu o sa scriu o recenzie pana nu mai citesc un volum ca sa reusesc sa imi fac o parere mai de ansamblu, dar nu am reusit sa fac rost de volumul II cand a aparut la chioscuri asa ca am zis ca nu e o decizie prea buna sa aman(cam bate vantu' pe blog in ultima perioada).

O sa incep cu partile bune: povestea. Povestea m-a incantat enorm. Nu pot spune ca sunt mare fana conspiratii si spioni si agentii secrete si toata gasca aceasta, dar e ca o gura de aer proaspat in toata literatura asta cu creaturi care mai de care mai fantastice. Nu zic, imi plac cartile alea, dar doar vampiri, varcolaci, fantome, sirene, zane, ingeri, demoni, te miri ce... Aveam nevoie de oameni OBISNUITI (ma rog, mai mult sau mai putin).

Cum spuneam, povestea e foarte buna: niste fete care invata la o scoala-internat si mai invata sa construiasca si vreo arma nucleara intre doua ore de limbi straine. Nu stiu, nu s-a mai gandit nimeni la o asemenea poveste pana acum?

Cele patru prietene care se completeaza reciproc mi s-a parut putin clichee. De ce trebuie sa se completeze? Una cu viata sociala, una cu forta, una cu inteligenta si cameleonul(cred ca ar fi trebuit sa scriu si una cu camuflatul). De ce nu se intampla sa fie doua cu aceleasi ,,abilitati''? Pot sari peste partea asta destul de usor, dar e notabila. 

Acum, un mica intrebare (retorica): sunt singura care a gasit deranjanta repetitia la fiecare cateva pagini a unor sintagme? (deja se vede ca invat prea mult la romana) Acum nu imi vine in minte decat ,,vorbind 14 limbi''. Multumim, Cammie draga, ca ne informezi a 14-a oara ca vorbesti 14 limbi, dar am retinut de prima oara. La fel si in cazul celorlalte informatii repetate in nestire. Toate acestea ii confera protagonistei un aer foarte mandru, care, poate ca, la o adica, o face sa para mai reala....dar e deranjant vizibil sa tot citesti aceleasi fraze.

N-as putea spune ca povestea a fost previzibila, cel putin finalul acesteia. Cartea decurge natural, frumos chiar. Nici macar nu te astepti la cine stie ce actiune pana in ultimele cateva pagini. Felul in care de incheie actiunea nu mi se pare deloc previzibil, desi se termina totul cu bine. De ce nu se termina cartile ,,cu rau''? Deja m-am plictisit de toate happy ending-urile astea. Nu zic sa omorati pe cineva, dar oricum ati face, toata lumea sfarseste bine? Hmmm....nt. 

Asadar, ca sa nu ma intind prea mult, a fost o lectura usoara si rapida, dar nu uimitoare. Sunt curioasa ce a gasit toata lumea atat de surprinzator si magnific si grandios la acest volum(eh, nu chiar toata lumea, dar am citit atatea pareri extrem de pozitive-stiu ca nu e corect, dar nu ma pot exprima altfel- despre aceasta minunata carte). Sper sa nu fiu singura careia i s-a parut o carte OK si atat, nimic, da' nimic mai mult.

Daca vi-o recomand? E draguta, ce-i drept, dar trebuie sa reusiti sa treceti peste toate repetitiile alea(se vede ca pe mine m-au deranjat la culme, nu?) si sa fiti de acord cu lipsa actiunii. (Ma repet, nu lipseste de tot, dar e foarte vaga). 

Sper ca nu v-am descurajat si sper sa o cititi. Cine stie, poate chiar va veti gasi in grupul cu pareri extrem de bune despre carte. 

NOTA: 3.5/5 (daca mi se permite sa exagerez, mai degraba 3.4 :)) )

P.S.: volumele 3 si 4 le-am cumparat si astept sa vad cum progreseaza scriitoarea-sunt convinsa ca m-ar putea face sa ador aceasta serie daca progreseaza