Recenzie: Razboiul reginelor de Oana Stoica Mujea

CE SPUN EI:
Satul Ziar’ fusese caminul Yassunei pana in momentul in care satenii vor sa o prinda si sa o ucida. Tanara realizeaza ca toata viata a fost diferita, iar secretele originilor ei incep sa iasa la iveala. Dupa ce afla ca este o elfa, porneste in cautarea familiei sale. Romanul devine o calatorie initiatica in care Yassuna va primi ajutor din partea conducatorilor diferitelor tinuturi de care ea nu auzise pana in acel moment: pitici, zane, elpizi, sperieni si alte personaje fantastice. Scriitura este una ce debordeaza de imaginatia specifica literaturii fantasy, autoarea construind de la zero o alta lume, cu personaje complexe si diverse, cu problemele si bucuriile ei, cu obiceiurile ei, cu pendulari intre normalul si ciudateniile acesteia. Asa se face ca atunci cand ridici ochii din paginile romanului, trebuie sa te reobisnuiesti cu „normalitatea” si lumea in care traiai inainte de a deschide filele acestei carti.

CE SPUN EU:

Prima carte

De cand nu am mai citit un autor roman...! Recunosc ca nu sunt genul care sa citeasca un autori roman de placere(asta probabil datorita faptului ca nu am citit romani decat pentru scoala, care m-au lasat cam rece). Ei bine, asta e pe cale sa se schimbe.
In mintea mea, cartea se aseamana foarte tare cu ,,Cronicile lumii pamantene'' de Licia Troissi, nu ca idee, actiune (etc.), ci mai degraba cu stilul in care este scrisa.
La inceput actiunea e foarte concentrata, desi la sfarsit se cam lalaie. Nu cred ca era neaparat rau, ci era diferit fata de inceput. Si credeti-ma, daca nu o terminati, nu veti putea trece la

A doua carte

care e, in opinia mea, mai buna decat prima. E un progres, fata de primul volum si stilul in care scrie se mai imbunatateste si se dezvaluie intr-un mod interesant. Personajele sunt conturate mult mai bine aici, iar Yass devine unul foarte realistic.
Finalul acestui volum, in schimb nu a fost neastptat sau surprinzator, dar a fost placut, chiar daca era previzibil. Si, intr-un fel sau altul asta a fot chiar bine pentru ca a fost un respiro de la toate cartile care devin trase de par pentru a oferi un final neasteptat.
Acum, daca ma intrebati, nu trebuie neaparat sa fie o continuare, dar nu spun nu. Chiar sunt curioasa sa vad ce se mai intampla cu personajele, care, apropo, iti intra in suflet.
E plina de situatii interesante, desi nu cu totul neprevazute, rasturanri de situatie si personaje care sunt...colorate. Toate speciile se completeaza(desi nu-mi place ca elpizii nu au sentimente, dar asta e), desi pana la sfarsit am intampinat o prblema cu cine-cum-e(eh, prea multe nume, pre multe personaje). ^^

Asadar, o recomand? Da, in mod special daca vreti sa cititi ceva mai diferit.

Nota. 4/5