Monday discussion: To dress or not to dress?

Nu conteaza cat de imuni la vraja copertilor frumoase ne credem, intotdeauna va fi acea carte pe
care o vedem si despre care gandim ,,ar arata bine in biblioteca". Vrem nu vrem, unele carti ne atrag pentru ca sunt frumoase, pentru ca au acele coperti care sunt magice, cateodata mai magice decat insusi continutul lor.

Dar aceasta postare nu este despre coperti frumoase, ci despre cum considerati voi ca ar trebui sa fie coperta unei carti?

Prima optiune este "not to dress". Ma refer aici la copertile acelea simple, care nu atrag privirea, ale unor carti care in general sunt publicate intr-o serie si care nu spun mai nimic despre o carte anume.

Puse toate frumos in biblioteca, dau frumos. Pare ca suntem niste colectionari inraiti de carti. Si pare cumva ca nu judecam cartil dupa coperta lor, ci dupa continut pentru ca, serios acum, ce ne spun aceste coperti despre continutul lor? Ca te astepti sa fie niste carti ,,serioase", pe care le citesti mandru si simti ca te  "culturalizezi".

Totusi, exista si serii care nu sunt formate din carti clasice, ca sa ma exprim asa, dar care au coperti simpliste si care nu atrag prin cine stie ce imagini complexe. Cred ca aici ma refer la seria Top 10+ de la Polirom. Desi cartile sunt diferite la aspect, ele seamana cumva si nu cred ca exista cineva care sa fi ales o carte din acea colectie pentru cum arata coperta. Si desi le pui pe toate in biblioteca, insirate frumos asemeni unor dinti care au vazut suficient de des dentistul ca sa-i poti considera perfecti, nu lasa impresia aceluiasi lux ca orice colectia de la Prietenii cartii.

Deci, pentru mine, toate cartile din seria ,,not to dress" sunt acele cari care, fie sunt toate uniforme, desi copertile pot fi adevarate opere de arta, fie nu atrag prin nimic special si duc spre uniformizare, desi au si aspecte individuale.

Optiunea a doua, sunt cartile "to dress".
Cartile acelea care tipa "ia-ma acasa doar pentru ca as arata atat de frumos in biblioteca" sau "ai putea sa ma tii in brate si sa te uiti la coperta mea de parca ar fi o opera de arta". Nu are sens sa mint, exista unele serii pe care le-am inceput datorita aspectului lor. Si cine ma poate judeca?
Cum poti sa nu iei acasa asemenea frumuseti doar de dragul frumusetii?



Si lista poate continua si continua.

Nu vreau sa spun ca aceste carti nu sunt bune pentru ca au coperti frumoase, departe de mine gandul. Dar am sentimente contradictoii cand vine vorba de asta. Daca sunt niste carti atat de bune, nu au nevoie sa fie atat de "aranjate", sa atraga atat de mult atentia. Stiu ca e greu sa atragi atentia cititorului atat de pretentios din zilele noastre, dar parca nu ar trebui sa se incerce atat de mult. (Sau poate e doar opinia mea) Pe de alta parte, daca e intradevar o carte proasta, de ce s-ar mai obosi sa faca o coperta frumoasa, nu? Cred ca acest argument e oarecum valid. :)

Totusi, nu de putine ori mi s-a intamplat ca o carte cu o coperta frumoasa sa ma dezamageasca. Si atunci am simtit dezamagirea de doua ori mai puternic. Ma simteam tradata de aparente.

Cred ca am ajuns sa prefer o coperta simpla si detrimetul uneia prea frumoase, o carte care pare golasa decat una prea impopotonata cu tot felul de imagini si sperante false, sau el putin una cu o coperta inteligenta care sa nu te induca in eroare (vezi ,,Ultimul avanpost" despre care credeam ca e steampunk datorita copertii)



Voi ce preferati? Copertile simple, clasice sau cele cu imagini frumoase si sclipici si zone din diferite materiale sau mai stiu eu ce "strategii vizuale"?