vineri, 29 mai 2015 | By: ioana97

Social Friday: TIFF Opening

Inainte de a incepe ceea ce vreau de fapt sa povestesc, cred ca e de cuviinta sa fac cateva mici precizari. Asa dupa cum stiti probabil, TIFF se intinde pe o saptamana si inca un pic, dar cum nu vreau sa transform acest blog intr-unul social, ma voi intinde pe o perioada lunga, fragmentand diferitele zile sau evenimente interesante pe cateva saptamani. Voi scrie acum posturile ca sa fie cat de cat proaspete si distincte, dar nu stiu cand le voi posta, dar probabil ca atunci cand nu voi avea altceva in ziua de Social Friday.
De asemenea, simt nevoia sa explic prezenta mea la TIFF in oarecum mijlocul scolii si pentru a explica punctul de vedere din care relatez. *are sens?*. Nu stiu cati dintre voi stiu, dar in paralel cu evenimentele publice de la TIFF are loc un atelier dedicat adolescentilor, Let's go digital. Cu putin noroc si multa cafea *necesara pentru a termina la timp aplicatia*  am ajuns sa particip la TIFF. Deci, pentru mine, Clujul, oras pe care nu l-am mai vizitat, timp de 10 zile pentru a face un film. Sau a invata sa fac unul. Intelegeti voi...


Cred ca am terminat cu introducerile legate de context si ati inteles in mare parte cu ce mi-am ocupat timpul acolo. Tinand cont ca a fost un festival de film, voi vorbi in mare parte despre filme (dar si cateva concerte). Totusi, in ciuda faptului ca am mai realizat cateva recenzii filmelor, nu am pretentia de a fi un critic de film -departe de mine gandul!- asa ca vor fi niste pareri pe care le poate emite oricine, nimic special, nimic simandicos!


 In prima vineri, povestea este clasica: sosim, se cazam, prezentarile de rigoare, facem cunostinta unii cu altii, ne luam in primire hartile Clujului...






Seara de 29 iunie a fost deschiderea oficiala unde au vorbit cateva personalitati si organizatorii. Nu ma pricep aproape deloc la nume si nu cunosc nici lumea, sa zicem politica, asa ca nu va pot da foarte multe informatii in legatura cu cine a vorbit exact, dar daca sunteti curiosi o sa gasiti cu un search pe google. A avut loc un tango pe care l-au organizat voluntarii. Sunt sigura ca a fost un tango foarte frumos si bine pus la punct si toate cele; pacat ca de unde am stat eu nu s-a vazut nimic. Si sunt destul de sigura ca inca, cel putin jumatate dintre oameni nu au vazut mai nimic. Imediat dupa a avut loc un spectacol -sau mini-spectacol- organizat de Campagnie de Quidams. A inceput ciudat, poate usor bizar. In mod sigur inceputul nu anticipa spectacolul pe care il pot descrie doar ca grandios. Nu am mai vazut niciodata acest tip de spectacol si pot spune ca m-a impresionat profund, dar nu stiu cum as putea sa il descriu decat ca: "oameni-pasare care dau nastere la cai luminosi" (multumesc colegei de atelier care mi-a furnizat aceasta descriere). Aveti mai jos un scurt video-colaj cu cateva momente din spectacol realizat de cineva din public. (Cred ca il gasiti pe tot daca aveti rabdare sa il cautati). Iar apoi, in cele din urma, am vazut filmul Povesti traznite/Wild tales/ Relatos salvajes.



Inainte de a vorbi despre film, simt ca trebuie sa vorbesc putin despre atmosfera de acolo. Toata lumea a fost intr-o sala de cinema (probabil) si poate ca multi au realizat ca nu mergi la cinema doar pentru ca ai un ecran de cateva ori mai mare sau pentru ca sistemul de  sunet este mai bun; mergi la cinema pentru ca atmosfera difera, chiar daca nu realizezi constient asta; mergi la cinema pentru ca este altceva cand o sala de oameni isi tine respiratia in momentul culminant al unui film; mergi la cinema pentru reactiile pe care le au oamenii atunci cand afla ca Snape era de fapt bun (asta in cazul in care nu ai citit cartile inainte); Pentru mine mersul la cinema e mai mult despre experienta. As putea oricand sa cumpar un DVD cu un film pe care vreau sa-l vad neaparat sau sa ma uit la el online (uitati ca am spus asta), dar nu pot sa simt filmul la fel de bine cum o fac la cinema.

La TIFF, atmosfera a fost de zeci de ori intensificata. Multiplicata iar si iar si iar...Proiectia a avut loc in Piata Centrala din Cluj (spre rusinea mea, nu stiu care este numele oficial al locului): daca ati fost in Cluj sau la TIFF stiti ca ma refer la piata cu statuia si catedrala (probabil ca voi deveni mai clara in privinta locurilor atunci cand ma voi obsinui cu harta). In acel spatiu au intrat cateva mii de oameni. Si nu exagerez, dar nu a fost niciun scaun liber. Si nu puteti sa va inchipuiti care e sentimentul pe care il ai atunci cand simti cateva mii de oameni ca rad alaturi de tine. E ca la un concert mare, doar ca e cinema. Si e mai bine. Seara a fost foarte  rece (Nota pentru viitoarele participari la acest festival: ia-ti haine mai groase) si cum nu am mai prins nicio paturica, am suferit de frig. Dar cred ca, in final, tremuratul colectiv al pustilor care au fost la LGD i-a facut doar sa se apropie mai mult.

Acum, intorcandu-ne la film. Aveti aici trailerul oficial, cu subtitrare in engleza





Daca nu ati intrat pe IMDB inca sa cautati mai multe date despre film, o sa incerc sa rezum foarte, foarte repede: o comedie neagra alcatuita din 6 povesti de viata care s-ar putea intampla oricui. Sau, ma rog, aproape oricui.

Exceptand prima poveste care e intr-o anumita masura "ok, asta nu se poate intampla".

Povestile mele preferate au fost cea de-a treia si ultima. Despre restul nu prea am ce comenta, mai ales ca unele dintre ele au fost foarte scurte si daca as incerca sa spun orice despre, as dezvalui inevitabil o parte din intriga. Oricum, cred ca toate se pot da exemplu pentru "Razbunarea e arma prostului". Razbunarea e tema comuna a filmului si este exploatata in toate felurile cu putinta, de fiecare data rezultand o comedie si mai spumoasa. De la "E vina parintilor tai" la stresul din ziua nuntii, Wild tales exploreaza o mare varietate de  situatii si tipuri de oameni care s-ar putea gandi vreodata sa se razbune, chiar si pentru cele mai stupide motive. Dar asta nu e o problema pentru niciunul dintre protagonisti.

Pur si simplu, filmul este pentru toti oamenii, pentru toate tipurile de persoane care isi doresc sa vada altceva si sa simt altfel si pentru cei care sunt prinsi in rutina lor. Nu conteaza ce pareri preconcepute aveti, acordati-i o sansa acestui film si nu cred ca veti regreta. Vreodata. Si chiar daca nu va veti putea bucura de atmosfera creata de cateva mii de oameni care rad in acelasi timp de stupiditatea situatiilor, bucurati-va de modul in care se imbina seriozitatea si stupiditatea in aceasta "comedie neagra". (nu cred ca intelegeam sensul expresiei pana acum)




9 comentarii:

alexa ioana spunea...

in pacate n-am participat niciodata la vreun festival in genul. nici Clujul nu -am vizitat pana acum :(
sunt sigura ca este o senzatie super si ai ce invata de la astfel de festivaluri

alexa ioana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Emanuela Bercaru spunea...

Nici eu n-am fost la un astfel de festival pana acum, insa mi-ar placea tare mult. Clujul l-am vizitat in 2008 si mi-a placut tare mult. Mi s-a parut atat de linistit si occidental :)

alexa ioana spunea...

sunt sigura ca este un oras minunat si foarte civilizat, ca se cunoaste imediat diferenta. sper sa ajung acolo intr-o buna zi

alexa ioana spunea...

sunt sigura ca este un oras minunat si foarte civilizat, ca se cunoaste imediat diferenta. sper sa ajung acolo intr-o buna zi

Emanuela Bercaru spunea...

Da, chiar este foarte civilizat. In partea de nord si vest a tarii m-a mai impresionat Oradea, un oras tacut, linistit si modern :)

alexa ioana spunea...

desi am mers aproape in toata Romania, n-am ajuns in partea aia a tarii. toate la timpul lor...insa, as fi tentata sa descopar mai mult alte tari decat a noastra :P :))

alexa ioana spunea...

desi am mers aproape in toata Romania, n-am ajuns in partea aia a tarii. toate la timpul lor...insa, as fi tentata sa descopar mai mult alte tari decat a noastra :P :))

Emanuela Bercaru spunea...

Pe a noastra o descoperi la batranete, cand nu mai ai chef sa pleci sa te plimbi, nu? :D

Trimiteți un comentariu